Un studiu psihologic al unui tânăr de stânga care se răzvrătește împotriva convențiilor și obiceiurilor unei societăți de consum. Folosind elemente autobiografice, regizorul portretizează mediul burghez din Parma natală, la începutul anilor 1960. Rebeliunea temporară a eroului central Fabrizio împotriva micii burghezii supraviețuitoare este înțeleasă aici nu numai ca neconștientizare civică și instabilitate a opiniilor politice, ci și ca inconstanta socială și existențială a unei tinere generații neajutorate. La acea vreme, filmul era deosebit de interesant în forma sa neconvențională, dar totuși ușor de înțeles pentru spectatorul obișnuit. Cu această viziune fără compromisuri asupra Italiei contemporane, Bertolucci se alătură direct unui grup de cineaști de stânga interesați de problemele actuale ale societății italiene.